„Culinaria” Magazin Sălăjean vă propune în această sâmbătă de toamnă rețeta unui desert mai puțin cunoscut în părțile noastre, dar cu rezonanțe ce ating trecutul îndepărtat al românilor, în special al celor din Moldova. Această prăjitură, în fapt, un „dulce” de o simplitate desăvârșită, dar cu un gust și o consistență aparte, se prepară rapid, fără ingrediente scumpe și, foarte important, fără prea mare bătaie de cap. Deși este un pic calorică, așa cum este aproape orice desert, nu e foarte „grea”, nici nu conține mult zahăr așa că va putea reprezenta o soluție ideală pentru cei cărora le place să prăjiturească în zilele de weekend. Așadar, poftiți alături de noi la Alivenci !
Alivencile, mai ales în pronunția lor moldovenească – alivenși – de-l ungea pe suflet pe regretatul Radu Anton Roman, reprezintă poate cel mai vechi desert care a intrat, nu se știe exact de unde, în bucătăria strămoșilor noștri. „În pronunția moldavă, cuvântul mă înduioșează până la lacrimi și mă face să-mi doresc alivenci tot restul vieții, alivencile sunt un preparat emblematic pentru Moldova (la mine la Focșani nu se făceau – sau poate doar bunicii mei nu făceau – dar nițel mai sus în Bacău se întâlnesc, apropo alivancă moldovenească îmi pare pleonastic) și Bucuvina, un fel de sărbătoare, dat de pomană mai ales de SânPetru, la final de iunie dar și pe urmă, de Sfântul Ilie sau chiar mai târziu când varza e deja măricică”, povestea cu talentul său inconfundabil, Radu Anton Roman. Ce este de fapt, acest desert care umplea bucătăriile de la țară cu un miros îmbietor și din care copiii ciupeau cu degețelele, direct din tava abia scoasă din cuptor?
Este un desert pe cât de simplu de preparat, pe atât de gustos, un preparat destul de necunoscut mai ales pentru mulți dintre ardeleni. Se face din mălai, puțină făină din grâu, lapte, o ulcică de smântână, nelipsitul praf de sare – decisiv dacă dorim savoare desăvârșită și gust perfect într-un desert, un pumn de zahăr și după dorința fiecăruia, un borcănel cu dulceață de casă aflat la îndemână, poate da culoare și un strop de gust acrișor acestui dulce strămoșesc. Iată și rețeta – am ales-o pentru cititorii noștri pe una dintre cele mai vechi, așa cum preparau străbunicile alivencile în secolul trecut.
Ingrediente
6 ouă mari
250 ml smântână fermentata (nu cea lichidă, dulce)
150 g făină alba cernuta pe loc
200 g mălai (daca este posibil, mălai de țară, fără gris)
50 g unt topit si racit
25 g unt (pentru uns tava)
250 ml lapte proaspat, potrivit de rece
1 kg brânză de vaci, dulce, proaspata, nesarata (sau jumătate de kilogram de brânză dulce și jumaătate telemea submoderat sărată, dar în acest caz renunti la sare)
O lingura mare de pesmet fin, 1 linguriță sare (dacă nu pui telemea sarata, atentie) .
Mod de preparare
Se frământă brânza până se face cremă. Gălbenușurile se separă și se frământă cu brânza. Acum torni smântâna, laptele, untul și sarea și frămânți compoziția să iasă fina și omogenă. Adaugi treptat mălaiul care a fost frecat bine cu făină și nu te oprești din frământat, aluatul se va întări oarecum dacă nu frămânți cum trebuie.
Îl lași să se odihnească preț de zece minute. Bați bine albușurile, până se fac „troian”. Frămânți aluatul cu albușurile, până se acceptă pe deplin, pui în tavă unsa si presărată cu pesmet înainte (poți pune și o hârtie de copt) și dai la cuptor, până se rumenește și devine aurie. Tai alivencile felii potrivite, pătrate, le servești celor dragi simple sau cu puțină dulceață. Unii le vor calde, recomandat este sa fie consumate reci. Simple sau cu un pic de dulceață ori un gem acrisor – ce aveți la îndemână. Topingurile din comerț cum ar fi cele din concentrate de fructe sau ciocolată strică gustul alivencilor – deși noi nu vă recomandăm aceste două variante, rămâne până la urmă să alegeți în funcție de ceea vă place sau vă tentează! Dacă nu vi se par suficient de dulci, puteți da prin sită o “ploaie” ușoară de zahar pudră. Noi am încercat alivencile cu puțină dulceață de afine, făcută în casă, acest fel de dulceață dând un gust acrișor, numai bun de îmbrățișat gustul dulce și ușor sărat al acestui desert rustic pe care merită să îl încercați! Nu vă speriați dacă feliile de alivenci nu se taie în pătrate perfecte ori par cumva rupte pe la colțuri și inegale – acesta este, de fapt, farmecul vizual al acestui desert.
Așadar… făcut, pozat și mâncat cu poftă mare – ceea ce vă dorim și dumneavoastră!
si cu laptele din reteta ce facem?